Excepții în custodia copiilor: ghid practic pentru părinți

Autoritatea părintească, cunoscută în limbajul comun ca și custodia copiilor, este exercitată în comun de către ambii părinți, indiferent de statutul relației lor – căsătoriți, divorțați sau separați. Aceasta este norma generală, iar custodia exclusivă reprezintă excepția, aplicabilă doar în circumstanțe speciale care servesc interesului superior al copilului.

Este esențial să înțelegem că autoritatea părintească nu este doar un drept al părintelui, ci și un drept fundamental al copilului, care nu poate fi restricționat decât în situații care afectează binele său. Pentru părinte, autoritatea părintească presupune o serie de obligații semnificative.

Conform articolului 483 alineatul (1) din Codul Civil, autoritatea părintească constituie un ansamblu de drepturi și îndatoriri referitoare atât la persoana, cât și la bunurile copilului, aparținând în mod egal ambilor părinți. Părinții sunt datori să exercite aceste drepturi și îndatoriri exclusiv în interesul superior al copilului, respectându-i personalitatea și asociindu-l la deciziile care îl privesc, în funcție de vârsta și maturitatea sa.

În plus, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și dezvoltarea copiilor minori, conform articolului 483 alin. (3) din Codul Civil. Practic, autoritatea părintească nu conferă un avantaj părintelui, ci reprezintă un complex de obligații centrate pe responsabilitatea de a asigura bunăstarea copilului – sănătatea, dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală, educația și pregătirea profesională, în concordanță cu convingerile, aptitudinile și nevoile copilului.

După divorț, exercițiul autorității părintești implică consultarea ambilor părinți în luarea deciziilor importante pentru copil, cum ar fi alegerea școlii, medicului de familie sau a activităților extrașcolare. În ceea ce privește activitatile de zi cu zi, deciziile vor fi luate de către părintele cu care copilul locuiește efectiv.

Doar instanța de judecată are autoritatea de a decide exercitarea autorității părintești exclusiv de către un singur părinte, în calitate de garant al protecției drepturilor și intereselor copiilor minori. Pentru motive întemeiate și având întotdeauna în vedere interesul superior al copilului, instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți.

Codul Civil presupune că autoritatea părintească este comună, dar această prezumție poate fi contrazisă printr-o argumentație solidă. Articolul 318 alineatul (1) din Codul Civil utilizează termenul “motive întemeiate”, întotdeauna legate de interesul superior al copilului. Astfel, motivele trebuie să fie specifice și actuale, nu ipotetice.

Codul Civil nu enumeră explicit situațiile în care autoritatea părintească revine exclusiv unuia dintre părinți, lăsând la discreția judecătorului să determine dacă motivele invocate justifică o astfel de decizie. Articolul 507 din Codul Civil nu stabilește doar o excepție de la regula comună, ci situații excepționale care necesită o interpretare restrictivă și care ar trebui să fie rare, cum ar fi incapacitatea unuia dintre părinți de a-și exprima voința.

Exercitarea autorității părintești este un subiect delicat și complex. Instanțele de judecată trebuie să evalueze o serie de criterii esențiale în stabilirea modului de exercitare a acestei autorități, punând întotdeauna pe primul plan interesul superior al minorului.

Criteriile de evaluare includ, dar nu se limitează la, vârsta copilului, comportamentul moral al părinților, gradul de atașament și afecțiune față de copil, situația materială, capacitatea efectivă de îngrijire a minorului, precum și condițiile locative. De asemenea, se ia în considerare starea de sănătate a copilului, sexul acestuia și posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală oferite de fiecare părinte.

Legea nr. 272/2004 identifică anumite situații care pot justifica exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, cum ar fi alcoolismul, tulburările psihice, dependența de droguri, violența sau condamnările pentru infracțiuni grave. Acestea sunt considerate motive întemeiate, deoarece prezintă riscuri directe pentru bunăstarea copilului.

Instanța trebuie să fie convinsă că menținerea autorității părintești comune ar putea aduce prejudicii intereselor copilului. În acest sens, articolul 318 alin. (1) din Codul Civil prevede că instanța poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de unul dintre părinți, dacă există motive întemeiate care să susțină această hotărâre.

Opinia minorilor, coroborată cu probele administrate, poate influența decizia instanței. În timp ce părinții pot ajunge la un acord privind exercitarea autorității, instanța are ultimul cuvânt și poate respinge înțelegerea dacă nu servește interesul superior al copilului, conform art. 506 din Codul Civil.

Pentru a stabili exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, instanța trebuie să se bazeze pe fapte concrete și dovedite. Este necesară probarea suferinței copilului sub autoritatea comună a părinților și existența unei legături de cauzalitate între această suferință și necesitatea exercitării autorității de către un singur părinte.

Prin urmare, procesul de stabilire a custodiei implică o analiză atentă și detaliată a tuturor aspectelor vieții copilului și a capacitații fiecărui părinte de a-i asigura un mediu propice pentru o dezvoltare armonioasă.

Care sunt cele mai comune motive pentru care instanțele decid exercitarea autorității părintești de către un singur părinte?

• Alcoolismul: Dacă unul dintre părinți suferă de alcoolism, acesta poate fi considerat incapabil să își exercite autoritatea părintească într-un mod care să nu afecteze negativ copilul.
• Boala psihică: Tulburările psihice grave ale unui părinte pot justifica acordarea autorității părintești celuilalt părinte, în interesul superior al copilului.
• Dependența de droguri: Similar cu alcoolismul, dependența de substanțe ilegale poate face ca un părinte să fie considerat nesigur pentru bunăstarea copilului.
• Violența: Violența fizică sau emoțională față de copil sau față de celălalt părinte este un motiv serios pentru care autoritatea părintească poate fi limitată sau eliminată.
• Condamnările pentru infracțiuni grave: Infracțiunile legate de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală sau alte infracțiuni de violență pot duce la pierderea autorității părintești.

Cum poate fi evaluată capacitatea efectivă de îngrijire a minorului?

• Starea de sănătate a părintelui: Se examinează dacă părintele este fizic și mental capabil să îngrijească copilul.
• Stabilitatea financiară: Se evaluează dacă părintele poate oferi resursele materiale necesare pentru nevoile copilului.
• Mediul familial: Se ia în considerare mediul în care copilul va trăi, inclusiv siguranța și adecvarea locuinței.
• Relația părinte-copil: Se observă gradul de atașament și afecțiune dintre părinte și copil.
• Capacitatea de a oferi educație și dezvoltare: Se analizează posibilitățile părintelui de a contribui la dezvoltarea educațională și emoțională a copilului.
• Suportul social: Se consideră rețeaua de sprijin disponibilă pentru părinte, cum ar fi familia extinsă și comunitatea.
• Istoricul comportamental: Se investighează trecutul părintelui, inclusiv orice istoric de abuz sau neglijență.

În concluzie, exercitarea autorității părintești este un proces complex și delicat, în care se urmărește întotdeauna binele și interesele superioare ale copilului. Este esențial ca părinții să fie conștienți de responsabilitățile lor și să acționeze în mod colaborativ pentru a asigura un mediu sănătos și armonios pentru creșterea și dezvoltarea copilului lor.

Prin respectarea legilor și regulamentelor în vigoare, dar și prin comunicare și cooperare constantă, părinții pot contribui la formarea unei fundații solide pentru viitorul copilului lor. În cele din urmă, ceea ce contează cel mai mult în exercitarea autorității părintești este dragostea, sprijinul și dedicația pe care părinții le arată față de copilul lor, în fiecare zi.

Dacă ai considerat acest articol util, te încurajez să îl distribui pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten. Mulțumesc pentru sprijinul tău în împărtășirea acestor informații importante!

Cu încredere,
AvocatulTau – Adriana Teodorescu

https://legislatie.just.ro