Obligația băncilor față de moștenitorii unui client decedat

Care credeți că este interpretarea corectă a articolului 113 alineatul (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, care stabilește că o instituție bancară este obligată să furnizeze informații protejate de secretul bancar privind conturile bancare ale unui client decedat către moștenitorii săi? Această obligație survine de la data deschiderii contului bancar sau de la data deschiderii moștenirii clientului decedat?

Dispozițiile legale incidente sunt următoarele:

Art. 113 (1) (…) (2) Informațiile de natură secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situații: a) la solicitarea titularului de cont sau a moștenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanților legali și/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora.

Obligația instituțiilor de credit de a furniza informații referitoare la conturile deschise de către defunct, inclusiv de la momentul deschiderii acestora, a fost supusă interpretării judiciare în mai multe cazuri.

Anumite instanțe au considerat că cererile moștenitorilor de a obține informații despre conturile deschise de către defunct, inclusiv de la momentul deschiderii lor (atât ulterior, cât și anterior decesului), sunt întemeiate.

Pentru a decide cu privire la obligația instituției bancare de a furniza moștenitorilor informații referitoare la starea contului înainte de decesul titularului acestuia, instanțele au luat în considerare mai multe argumente.

În primul rând, s-a considerat că simpla calitate de moștenitor acceptant al averii, deci succesor în drepturi și obligații al titularului decedat al contului (cu excepția celor cu caracter strict personal), este suficientă pentru a justifica un interes în obținerea informațiilor solicitate. În plus, s-a subliniat că furnizarea acestor informații nu ar constitui o încălcare a secretului bancar, deoarece, devenind succesor al defunctului, moștenitorul ar putea exercita drepturile pe care defunctul le-ar fi avut în viață, inclusiv posibilitatea de a solicita extrasele de cont care să reflecte situația contului bancar încă de la momentul deschiderii acestuia.

De asemenea, s-a considerat că chiar dacă dreptul moștenitorilor de acces la informații de natură secretului bancar devine efectiv doar în momentul transmiterii prin moștenire, la data decesului titularului de cont, acest lucru nu înseamnă că dreptul lor nu ar acoperi întregul domeniu al drepturilor detinute de către defunct. Dreptul de acces la informații este considerat un drept accesoriu al drepturilor patrimoniale ale defunctului asupra contului bancar, iar dreptul accesoriu urmează soarta dreptului principal.

În plus, s-a subliniat că articolul 113 alineatul 2 litera a) din OUG nr. 99/2006 este clar și lipsit de echivoc, în sensul că nu face nicio distincție între informațiile de natură secretului bancar anterioare și cele ulterioare decesului clientului. Astfel, se aplică principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, însemnând că acolo unde legea nu face distincție, nici noi nu trebuie să facem.

În al treilea rând, s-a apreciat că o asemenea cerere formulată de către moștenitorii unui titular de cont în contradicție cu o instituție de credit ar avea la bază interesul legitim al moștenitorului de a i se furniza toate informațiile referitoare la cont anterioare survenirii decesului, fiind necesare pentru stabilirea masei succesorale.

În al patrulea rând, în ceea ce privește caracterul patrimonial al dreptului de a solicita informații, soluția instanțelor a fost aceeași indiferent dacă s-a apreciat că dreptul ar avea caracter patrimonial sau nu. Astfel, unele instanțe au apreciat că, deși dreptul de a solicita informații de natură secretului bancar nu are conținut patrimonial, obținerea acestor informații este necesară tocmai pentru exercitarea unor drepturi patrimoniale, iar prin necomunicarea informațiilor ar fi afectată în mod direct exercitarea drepturilor patrimoniale dobândite prin moștenire legală, astfel încât textul de lege ar fi lipsit de finalitate. Alte instanțe, însă, au apreciat că dreptul la solicitarea informațiilor este un drept patrimonial, arătând că o interpretare contrară ar conduce la concluzia că informațiile privind operațiunile efectuate după decesul titularului de cont nu ar avea conținut patrimonial și nu ar trebui comunicate, ceea ce ar fi evident împotriva legii.

Într-o a doua opinie se arată că obligația instituțiilor de credit de a furniza informații referitoare la conturile deschise de către defunct există doar ulterior survenirii decesului.

În sprijinul acestei interpretări s-a apreciat, în primul rând, că informațiile privind operațiunile de retragere și depunere anterioare decesului defunctului fac parte din categoria informațiilor care țin de secretul bancar, iar, în lipsa unei justificări din partea moștenitorului care a solicitat aceste informații, este corectă decizia băncii de a refuza furnizarea unor asemenea informații.

În al doilea rând, instanțele au reținut că dreptul de a obține informații privind operațiunile de retragere și depunere anterioare decesului titularului de cont nu are conținut patrimonial, nefiind transmisibil pe cale de moștenire. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 953 și 954 alin. (1) din Codul Civil, care stabilesc că la decesul unei persoane, se transmit moștenitorilor doar drepturile și obligațiile defunctului cu conținut patrimonial, nu și cele personal-nepatrimoniale. În continuare, s-a apreciat că moștenitorul are un drept propriu de a obține informații de natură secretului bancar în legătură cu operațiunile făcute de defunct, însă numai cu respectarea cerințelor imperative prevăzute de lege, respectiv să justifice scopul pentru care le cere.

În al treilea rând, s-a reținut că, deși din patrimoniul defunctului fac parte și sumele existente în conturile deschise de acesta, în măsura în care moștenitorul nu este împiedicat să administreze aceste sume, instituția de credit oferindu-i informații cu privire la soldul conturilor și cu privire la operațiunile efectuate ulterior decesului autorului său, nu s-ar putea reține caracterul nejustificat al refuzului băncii de a furniza informații referitoare la situația conturilor anterior survenirii decesului titularului de cont. În acest sens, dreptul de a solicita informații ar trebui interpretat ca unul corespunzător, conform dispozițiilor legale.

Răspunsul îl vom afla luni, 20.05.2024, de la Înalta Curte de Casație și Justiție  – Completul competent să judece recursul în interesul legii.