
TITLURILE DE STAT: UN GHID SIMPLU PENTRU INVESTITORII DE RÂND
25 ianuarie 2024
MAMA SUROGAT: SPRIJIN LEGAL ÎN CONSTRUIREA FAMILIEI TALE
4 februarie 2024În cele ce urmează, vom detalia câteva aspecte esențiale pe care trebuie să le aveți în vedere atunci când sunteți confruntat cu o acțiune în justiție din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) pe baza dispozițiilor Codului Civil în legătură cu recuperarea unui prejudiciu.
În cazurile în care vă aflați în fața acțiunilor juridice inițiate de ANAF pe baza dispozițiilor Codului Civil, este esențial să solicitați respingerea cererii ca inadmisibilă. Motivul constă în faptul că ANAF nu deține dreptul de a alege calea procedurală, ci trebuie să respecte procedurile specifice Codului Fiscal și ale Codului de Procedură Fiscală pentru stabilirea și recuperarea datoriilor fiscale.
Decizia nr. 17/2015, pronunțată în recurs în interesul legii, a subliniat în cazurile penale privind evaziunea fiscală că instanța care soluționează acțiunea civilă dispune obligarea inculpatului condamnat la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală și la plata sumelor reprezentând obligații fiscale accesorii, conform codului de procedură fiscală, care prevede reguli speciale în materie.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că raportul de drept procedural fiscal, conform art. 16 din Codul de Procedură Fiscală, reglementat prin O.G. nr. 92/2003 incident la acea dată, cuprinde drepturile și obligațiile părților conform legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor din raportul de drept fiscal material. Acesta poate fi considerat a include totalitatea drepturilor și obligațiilor care se nasc, se modifică și se sting în legătură cu activitatea de administrare a impozitelor și taxelor.
În considerentele Deciziei 17/2015, referindu-se la raportul dintre legea penală și legea specială, instanța supremă a invocat prevederile art. 1 alin. (1) din Codul de Procedură Fiscală, stabilind că „Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul Fiscal.” Art. 2 alin. (2) din același act normativ menționează că „Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.” Codul Fiscal, la art. 1 alin. 3, afirmă că „În materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict între acestea, se aplică dispozițiile Codului Fiscal.” Instanța supremă a concluzionat că în orice litigiu referitor la valorificarea creanțelor fiscale principale și accesorii de către creditor, se aplică prevederile Codului Fiscal și ale Codului de Procedură Fiscală.
Dacă cererea de chemare în judecată formulată de ANAF se întemeiază pe dispozițiile art. 1.357-1.359 Cod Civil, solicitați instanței respingerea acesteia ca inadmisibilă. Argumentul constă în lipsa dreptului de opțiune cu privire la calea procedurală din partea ANAF, fiind necesar să se urmeze regulile prevăzute de Codul Fiscal și de cele ale Codului de Procedură Fiscală, și nu cele ale Codului Civil.
Nu în ultimul rând, este important să se amintească în fața instanței faptul că, conform dispozițiilor art. 93 și 95 din Codul de Procedură Fiscală, creanțele fiscale se stabilesc prin decizie de impunere emisă de organul fiscal competent. Aceasta reprezintă un titlu de creanță ce poate fi contestat pe cale administrativă, iar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios, în conformitate cu legea.
Prin urmare, în situația în care sunteți dați în judecată de ANAF, cererea de chemare în judecată promovată de aceasta este inadmisibilă. În cazul în care s-ar recunoaște admisibilitatea obligațiilor de plată în temeiul răspunderii civile de drept comun, și nu în temeiul procedurii fiscale, s-ar deroga fără temei legal de la procedura specială prevăzută de lege și s-ar golit de conținut dispozițiile art. 93 și 95 din Codul de Procedură Fiscală, care reglementează competența exclusivă inițială a ANAF în determinarea creanțelor fiscale.
În concluzie, dacă ANAF formulează cereri de chemare în judecată pe baza Codului Civil, acestea ar trebui respinse ca inadmisibile, iar procedurile specifice Codului Fiscal și ale Codului de Procedură Fiscală ar trebui aplicate pentru a asigura o abordare corectă în determinarea și recuperarea debitelor fiscale.
Mult succes!